A mai ramas..

Mi-am pierdut ziua.Oare cum am reusit?Stau inchisa intr-o cutie a Pandorei plina cu speranta,o speranta care ma chinuie atat de tare incat nu am voie sa incep alt drum.Iubirea ta imi dadea un motiv sa ma trezesc in fiecare dimineata shi sa lupt.Sunt perfect constienta ca semnatura ta e deja mazgalita pe inima mea.Tu nu ai fost niciodata cum eu am visat.Am ajuns o papusa de plastic ce priveste mereu un album invechit.Folosesc tu shi eu pentru ca nu mai exista noi.Timpul s-a oprit shi nisipul din clepsidra noastra s-a scurs.Culorile noastre dintr-un curcubeu s-au transformat in negru ,gri shi murdar.Eu ma hranesc in fiecare zi din aceste culori.O sa vina ziua cand vei simti ca lipseste ceva,locul din pat e gol.O sa fie dimineti in care o sa ma astepti sa aduc cafeaua,in miez de noapte imi vei auzii pasii pe parchetul rece din camera ta,iar sufletul tau va striga disperat dupa sufletul meu.Tu vei fi prea adormit sa il auzi cum nu m-ai auzit nici pe mine.Intr-o noapte de iunie,pozele pline de ura vor prinde viata shi se vor ridica la cer.Atunci cutia Pandorei se va deschide shi ranile din sufletul meu vor fi ingrijite de cineva care are timp pentru mine..